Despre revistă

Ion GAGIM, redactor – şef

Dragă Cititorule,

   Am vrea să răspundem mai întîi la o eventuală întrebare pe care şi-o poate pune oricine va hotărî să citească (sau, cel puţin, să frunzărească) publicaţia noastră: de ce această revistă? Oare puţine reviste sau alte publicaţii există astăzi, în acest secol marcat de un adevărat big-bang informaţional?

   Putem invoca mai multe argumente pentru a motiva apariţia lucrării noastre, dar ne vom limita la două care, probabil, ar fi suficiente:

•  În spaţiul basarabean nu există o revistă ştiinţifică nici în artă, nici în educaţie artistică. 
• Grupul de persoane, care s-a angajat să contribuie la editarea ei are o viziune proprie asupra a ceea ce se numeşte educaţie şi, respectiv, educaţie prin artă. Viziune formată nu doar din lectura cărţilor, dar şi din experienţa proprie. Fiecare din noi, fie că este de formaţie artistică sau nu, şi-a construit o anumită relaţie cu arta - relaţie de ordin interior, nu „de serviciu”, relaţie manifestată printr-o atitudine aparte faţă de acest fenomen neordinar al vieţii umane. „Ascultînd muzică descoperă-ţi capul, căci stai la o masă cu zeii”, zice Grigore Vieru. 

   Deoarece titlul revistei conţine cuvîntul ARTĂ, vom încerca să explicăm ce sens „turnăm” în această unitate lexicală. Pentru că există multe definiţii, fireşte. Noţiunea de artă noi o înţelegem în sensul ei originar - ceea ce au înţeles prin acest cuvînt acei care au stat la leagănul acestui fenomen şi ceea ce au dorit ei ca el să fie pentru om şi viaţa lui - fenomen zămislit din adîncul celor mai sacre şi sublime sentimente, pe care le poate încerca fiinţa umană în clipe de trăire deosebită a existenţei. Prin artă omul a dorit să creeze ceva care-1 înalţă, ceva care-1 desprinde de contingent, de mărunt, de antiuman şi ispititor-pămîntesc şi-l face să retrăiască clipe de reunire cu originile, ceva care-1 ajută să redescopere şi să valorifice partea cea mai bună din el, esenţa sa specific umană. Desigur, pe parcursul veacurilor, această viziune a suferit diverse modificări, s-a lărgit şi s-a completat cu alte nuanţe de sens. Prin artă s-a dorit (şi, în special, se doreşte astăzi) a exprima multe alte aspecte ale fiinţei umane (deseori se doreşte a exprima lucruri chiar absolut contrare celor pe care şi le-au dorit cei care au fost la origini). Unele curente artistice moderne doresc să pună pe tavă porniri net contradictorii celor care-1 cheamă pe om „spre alte tărîmuri”, porniri care-1 fac să descopere în el (şi, respectiv, să valorifice) partea sa subumană. Or omul este şi fiinţă biologică. El, natură complexă şi contradictorie, are de toate în sine. Şi îl poţi provoca la orice prin ceea ce reclami în el, prin ceea ce rechemi la suprafaţă din ascunzişurile interioare şi ce-i propui să facă. Depinde ce scop urmăreşti. Desigur, timpurile noastre par a fi mai umane decît în China Antică. Pentru că atunci, în cazul alcătuirii unei muzici care stîmeşte porniri antiumane, era supusă pedepsei capitale nu numai persoana care a compus o astfel de muzică, dar întregul ei neam. In opinia noastră, există, din păcate, multe lucruri în lumea aceasta care prin ele înseşi ţin omul lipit de pămînt. De ce să le mai înmulţim prin „opere” de artă - „opere” care s-ar înscrie pe deplin în rîndul acestor lucruri, „opere” care ne insuflă că nu suntem altceva decît „viermi ai pămîntului”, că suntem „nimic” sau aproape „nimic” în faţa marilor probleme ale vieţii şi că trebuie să suportăm, resemnat, această condiţie, căci ce mai putem face altceva? Mai mult ca atît, zic unii, anume această viaţă este viaţa “adevărată”, „obiectivă”, nefalsificată de diverse „deliruri poetice”. Anume ea, vezi bine, este viaţa „reală”, pentru că este „material-palpa- bilă”, şi nu cea la care ne cheamă arta - cea „inventată de artişti” şi care există doar în visuri şi fantezii. Ei bine, realitatea artistică şi adevărul artistic nu sunt „fantezii”, „utopii”, „deliruri”. Sunt lucruri foarte reale. O ştie oricine le-a cunoscut vreodată. „Desigur, observă Satprem, de existenţa fripturii te poţi convinge uşor şi reiese că friptura e mai obiectivă decît bucuria din ultimele cvartete ale lui Beethoven”. Realitatea artistică o poţi surprinde doar în clipe aparte, căci ea este de altă natură, este construită şi există conform altor legi, se supune altor reguli, căpătînd, de cele mai multe ori, forme impalpabile, invizibile şi inaudibile, dar care este prezentă viu-adevărat în fiecare din noi.

   Deoarece în titlul revistei se conţine şi cuvîntul EDUCAŢIE, vom încerca să explicăm ce înţelegem şi prin acest cuvînt. Au existat şi există, desigur, şi aici viziuni dintre cele mai diverse. In concepţia noastră, adevăratul imperativ (şi secret) al educaţiei trebuie să rezide în ajutorul acordat persoanei umane întru a-şi descoperi fiinţa adevărată, pentru a-şi construi pe acest pămînt o existenţa demnă de cuvîntul Om. însă, cu toate că unul din obiectivele majore ale educaţiei de astăzi este declarat formarea unei personalităţi libere, armonioase, creative, cu înalte aspiraţii etc., învăţămîntul modern urmăreşte, în esenţă, realizarea unui scop de altă natură - pregătirea tînărului pentru viaţa social-materială prin obţinerea unei meserii. Să-şi poată construi existenţa materială - iată imperativul! Iar dacă şi se vorbeşte de celălalt aspect - spiritual - atunci „la desert”. Accentul, astfel, se pune pe pedagogia existenţei (care are în vedere omul aşa cum este el în realitatea actuală, natura elevului fiind tratată empiric, iar formarea lui urmărind viaţa imediată - educaţie pentru „aici” şi „acum”), şi nu pe pedagogia esenţei (educaţia ca modelare a naturii copilului potrivit unui ideal, ideal formulat conform naturii „divine” a omului - ceea ce ar trebui să fie el cu adevărat, nu ceea ce a fost şi ce este). Artele, prin natura lor, îşi aduc aportul de neînlocuit în edificarea unei astfel de personalităţi. Desigur, dacă sunt antrenate sistemic şi la modul serios în acest proces. Ca unul din argumente care ar rezista, probabil, oricărei critici, este cazul Greciei Antice - eră cînd a fost edificată una din cele mai înfloritoare societăţi şi civilizaţii din istoria omenirii şi pe roadele civilizaţiei căreia s-a constituit ulterior cultura unei jumătăţi (cel puţin) a lumii. Gîndirea greacă era, în esenţă, o gîndire estetică şi filozofică, în raport cu gîndirea noastră de astăzi, care este una raţionalistă şi utilitaristă. Prima făcea apel la esenţa omului, îl vedea ca spirit, cea de-a doua îl tratează mecanicist, conform cerinţelor şi caracterului timpurilor moderne - ca „maşină care gîndeşte” şi/sau postmodeme cu postulatele sale: „nu există fundamente imuabile; fundament poate deveni orice; valorile tradiţionale trebuie revăzute” etc.

   „Scopul artei este să prezinte cunoaşterea exhaustivă despre lume. In creaţiile artistice, natura şi omul ne apar într-o realitate mai adîncă decît în ştiinţă. Arta ne ajută să pătrundem în eternul omenesc pe o cale mai directă, decum pătrundem prin mijlocirea ştiinţei. Lumea eternelor realităţi este lumea formelor artistice” (Constantin Rădulescu-Motru). „Aceasta este menirea marii arte: să descopere dimensiunile cereşti ale omului” (Nichifor Crainic).

   Cele afumate de noi mai sus credem că au constituit răspunsul şi la o altă întrebare, care ar putea apărea: de ce am reunit două domenii în unul singur - artă şi educaţie? Deoarece, după cum vedem, ARTA ESTE O PEDAGOGIE ÎN SINE - poate chiar e însăşi DIDACTICA MAGNA, dacă doriţi. Ea educă prin materia sa fără poveţe moralizatoare şi fără nici un fel de didacticism - prin natura sa armonică. Armonia! Cine nu şi-o doreşte? Or în artă ea este la sine acasă. De aici, marii genii ai creaţiei artistice - Michelangelo, Bach, Eminescu - nu sunt doar mari artişti, dar sunt şi mari pedagogi ai omenirii. Arta lor a educat, educă şi va educa, prin însăşi substanţa sa divină, milioane de oameni. Aceasta au înţeles- o bine grecii antici cînd au situat în vîrful valorilor unei societăţi, implicit în vîrful valorilor educaţionale, arta. 

   Pedagogia, după cum se ştie, este şi ştiinţă, şi artă. Artă şi ştiinţă este şi pedagogia artei. Ea are obligaţiunea de a purta un caracter artistic şi pe motiv că reprezintă un domeniu artistic; or calea didactico - educaţională trebuie să se sprijine pe natura domeniului respectiv. Cu toate acestea, ea este şi ştiinţă - cu legităţile, principiile, tehnologiile sale - şi are obligaţiunea să respecte rigorile unui demers ştiinţific. Este adevărat, e greu să formulezi legi „obiective” pentru ceea ce se întîmplă în artă şi în relaţia om-artă. De aceea arta şi ştiinţa au fost concepute ca expresii diferite, în mare parte diametral opuse, a două lumi - Ratio şi Emotio. E uşor oare să traduci în limbajul emisferei stîngi ceea ce se întîmplă în emisfera dreaptă? De aici şi marile probleme cu care se confruntă pedagogia artei. Dar ea trebuie să continue să-şi formuleze legile sale (căci deja multe a realizat aici), concepute din natura materiei de studiu - muzică, literatură, pictură, coregrafie etc.

   Te invităm, dragă Cititorule, la colaborare. Aria tematică a revistei este amplă. Vom fi bucuroşi dacă ne vei aduce în portofoliul redacţiei:

• Materiale ştiinţifice în domeniile Artei (estetică, muzicologie, teorie/critică literară, teatrologie etc).
• Materiale ştiinţifice în Filozofia şi Psihologia artei / diverselor arte.
• Materiale ştiinţifice în domeniul Pedagogiei artei / diverselor arte.
• Materiale ştiinţifice în domeniile Educaţiei artistice (educaţie muzicală, educaţie artistic-plastică, educaţie literar-artistică, educaţie coregrafică, educaţie teatrală).
• Materiale metodologice în domeniile Educaţiei artistice.
• Materiale de ordin practic (experienţa profesorilor şcolari) în domeniile Educaţiei artistice.
• Creaţii artistice pentru copii (cîntece, piese muzicale, poezii, micropo- vestiri, tablouri, micropiese de teatru, scenarii pentru activităţi şcolare educaţionale etc.).
• Fotografii / imagini care ilustrează diverse acţiuni artistic-educaţionale, personalităţi în domeniul artistic, cadre didactice cu renume etc.

***

THE THEMATIC AREA OF THE JOURNAL

• Resource materials in the fields of arts (aesthetics, musicology, the- ory/literary critique, theatre, science, etc.).
• Resource materials in the philosophy and psychology ofArts/various arts.
• Resource materials in the field ofpedagogy of Arts/various arts.
• Resource materials in the fields of artistic education (musical education, choreographic education, theatrical education).
• Methodological materials in the fields of artistic education.
• Practical materials (school teacher’s experience) in the fields of artistic education.
• Creative materials for children (songs, pieces of music, poetry, microstories, pictures, micro-theatre plays, scenarios for extracurricular school activities, etc.).
• Photo/pictures illustrating various artistic - educational activities, personalities in the artistic fields, well - known teachers, etc.

***

ТЕМАТИКА ЖУРНАЛА

• Научные работы в области искусства (эстетика, музыковедение, литературоведение и литературная критика, театроведение).
• Научные работы по философии и психологии искусства.
• Научные работы в области педагогики различных видов искусства.
• Научные работы в области художественного воспитания (музыкальное воспитание, художественно-изобразительное воспитание, литературно-художественное воспитание, хореографическое воспитание, театрально-художественное воспитание).
• Методические работы в области художественного воспитания.
• Материалы из практики художественного воспитания (опыт учителей).
• Детское художественное творчество / творчество для детей (песни, музыкальные пьесы, стихотворения, короткие рассказы, картины, театральные сценки, сценарии для воспитательных мероприятий и т.д.).
• Фотографии / другие материалы, иллюстрирующие различные мероприятия по художественному воспитанию, а также портреты или фотографии выдающихся деятелей / педагогов в данной области, и др.